Un pardesiu de vise împlinite

Autor:Ioan Grigoraș & Liliana Trif


Adăugat de: nutzu

miercuri, 11 noiembrie 2015

- Azi soarele s-a-nveșmântat în ceață
Și mai zâmbește rar, pe sub o geană
Privește către luna ce-l răsfață
În straiul ei de mândră amazoană.

Noiembrie-i prea rece și m-apasă
Pe amintiri de foc ce curg năvalnic
Cu tine alergând pe-alei sfioasă
Când ploaia te-alinta pe-obraji șăgalnic.

Mai trece-un an și toamna ne îmbracă
În pardesiu de frunze ruginite,
Dar nu ne pasă, poate-ncet să treacă
C-avem atâtea vise împlinite.

- Trec norii zgriburiţi şi-un vânt metalic
Ce desfrunzeşte teiul de veşminte
Străbate burgul rece, animalic...
Iubite, pune-mi soare în cuvinte

Sau dacă-l vezi, întreabă-l pentru mine,
Cum să-i răscumpăr primăverii nimbul
Şi cum să-ntorc ce nu-mi mai aparţine,
Ce preţ ar hotărî să-i dau în schimbul

Unui minut ce-a înnodat în joacă
Destinul meu cu-al tău? De-atâta vreme
Ne păsuim şi aşteptăm să treacă
Zăpada ce ne-ngroapă prea devreme.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif


vezi mai multe poezii de: nutzu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Liliana...A mai rămas pe undeva vreo barcă
Nescufundată de furtuni și vânt
Când lumea asta se întoarce parcă
Cu fundu-n sus și capul în pământ?

A mai rămas vreo clipă fără pată
S-o poți gusta fără să-ți murdărești
Sufletul pur, să fim ca altădată
Eroi de basm, iubind ca în povești?

N-a mai rămas nimic, azi se scufundă
Tot ce-a fost pur, se pierde-n neant,
Noi vom păstra intactă şi rotundă
Iubirea noastră, versul incitant.
nutzu (autor)
vineri, 20 noiembrie 2015



Ioan : Pentru că nu-mi mai amintesc de ziua
Când înfloreai sub sânii mei rotunzi
Te port în sânge,-n profunzimea cărnii,
Şi dureros, şi dulce, dar te-ascuzi

Tot mai adânc în fiinţa mea plăpândă,
Mi-e teamă că-n curând, n-o să mai ştiu
Să mai trăiesc în lipsa ta, iubite,
Nici poezii nu voi putea să scriu

Pentru că sunt amnezică de-o vreme,
În zori de zi ‘nfloresc inoportun
În ochii tăi, pe ţărmuri neatinse,
Şi pe retina visului apun.
Liliana Trif
joi, 19 noiembrie 2015



mulțumim, vindiana...
nutzu (autor)
joi, 12 noiembrie 2015



Un poem cald, cu o masura aproape perfecta ! Placut citirii ! Frumos !
vindiana
miercuri, 11 noiembrie 2015



reverență, matilda...
nutzu (autor)
miercuri, 11 noiembrie 2015



mă-nclin, alexandru...
nutzu (autor)
miercuri, 11 noiembrie 2015



grazie, balan...
nutzu (autor)
miercuri, 11 noiembrie 2015



onorați de apreciere, Marian...
nutzu (autor)
miercuri, 11 noiembrie 2015



mulțumim frumos, corina...
nutzu (autor)
miercuri, 11 noiembrie 2015



Se simte respiraţia iubirii în fiecare vers!
matilda
miercuri, 11 noiembrie 2015



Minunat poem de dragoste! Revin cu drag.
alexandru
miercuri, 11 noiembrie 2015



Mi-a plăcut, atât cât mă pricep să zic!
balan
miercuri, 11 noiembrie 2015



Aţi dat strălucire rimei şi ritmului în poem!
Marin.S.
miercuri, 11 noiembrie 2015



frumoase imagini ati subliniat aici, mi-era dor sa citesc astfel de poeme.
corina catruna
miercuri, 11 noiembrie 2015