În povestea noastră tristă
c-un iglu și o banchiză
se mirau de noi delfinii
apăruți pe neașteptate
dintr-o neștiută carte,
cum de un iglu așteaptă
cocoșat a neputință
o banchiză trecătoare
străbătând străvechea mare,
ca o falnică fregată,
s-acosteze dintr-odată
din prelunga preumblare
la căsuța înghețată.
Un iglu și o banchiză
din povestea voastră tristă
sunt extremele în care
se găsește fiecare:
așteptare, resemnare,
o banchiză călătoare
pe o mare mult prea mare
ce plutește în derivă
până va sfârși se pare
scufundată-ntr-o uitare.
Un iglu și o banchiză
spun povestea noastră tristă.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mulțumesc mult pentru apreciere, domnule Emilian :)
Te îmbrățișez, Ina :)
Cu drag!
Adina Speranta (autor) duminică, 10 iunie 2018
Cu drag! Versurile tale m-au inspirat!
Ina M. sâmbătă, 02 iunie 2018
:) Superb, Ina :)
Mi-ai făcut o mare bucurie cu acest comentariu în versuri :) Ador spontaneitatea :)
Cu drag! Și mulțumesc! :)
Adina Speranta (autor) sâmbătă, 02 iunie 2018
Dacă polul nord și sud
S-ar îmbrățișa vreodată
Va fi adevărul crud
Spus de-o voce disperată:
"Iarna veșnică o-avem
În interiorul nostru
Și iglu dacă suntem
Vom vedea-n banchiză monstru!"
Ina M. sâmbătă, 02 iunie 2018
Molia se hrăneşte cu pene, blană şi lână. Ele se dezvoltă în locuri umede şi întunecate, cum ar fi dulapurile şi lăzile. Îşi depun ouăle pe haine, covoare şi pe blană.
Citate şi Maxime:
Ipocrizie. Distanţa dintre tine şi tine însuţi. Valeriu Butulescu
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: