Un fel de renunţare

Autor:Ioan Silvan


Adăugat de: Cercul de abur

luni, 24 iunie 2019

Un fel de renunţare



Îmi cauți sub zăpezi ce se ning culcușul fierbinte,
din gură, cuvinte îmi scoți, resemnați
copacii gândirii și dalta cu dinții frezați,
iar pașii ce-i pierd, trecutul socoți...

cărarea din față, din spate, mi-o iei,
ori drumul prin vid desfășoară alei,
cetatea spre care-am pornit cu temei
e templul privirii, cu ochii legați,

îmi scoți din gândire prezentul trudit,
himera se mută mereu mai departe,
mă ții de furtună cu pieptul lipit,
cetatea în care, se pare, că fi-voi zidit
e timpul, ce-n ziuă și-n noapte se-mparte,

m-ați scos în lumină, să trecdupă aceea-n mormânt,
am vrut să pășesc, dar drumul-l dizolvase ispita,
se aude ca un mânz rătăcit în adânc,
prezentul, lovit deseori, cu copita.


vezi mai multe poezii de: Cercul de abur


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.