Un câmp de flori și-un răsărit diurn de lună

joi, 06 martie 2025

Un câmp de flori și-un răsărit diurn de lună,
Iarbă îmbucurătoare pe glezne ni se urcă,
Cravata ta ca razele galbene de soare,
Peste cămăși de gheață, zumzet blând de înger.

Nu te cunosc dar cordonul tău mă plânge strâns,
Steluțe peste mușchi lucesc în primăvară;
Femeia cernită alături își plânge feciorul,
Înregimentat prea devreme-n armata Domnului.

Gărgărițe pe-o faianță spartă, rece, colorată,
Prin negre așternuturi de mătăsuri moi,
Turcoazul muzelor, păsări măiastre,
Îmi sângerează mâna pe colina morții.

Păianjenii îmi țes un voal din crinii de sidef,
Acoperământul lutului brun și creț;
Troița împodobită cu ațe, din vale,
Cu lemnul mut din care se-aude o doină veche, înfiorătoare.

Văd flăcări pâlpâind pe icoana mării și lumânări aprinse,
Topindu-se-n adâncuri; mi-e pace aici printre
Garoafe, parfumul lor, tulpini lungi pe zări;
Albinele plutesc ca-o miere pe sufletul zburător.

O toacă sângerândă lângă un coif de oțel,
Îmi bate azi în piept ca-un țărm de cenușă,
Se împrăștie nisipul pe-un drum îngust, amar,
Iubesc a morții viață și astfel eu iubesc

Al vieții cald mormânt, al vântului sicriu,
Aidoma precum sclipesc oglinzile în case;
Deltaice reliefuri cu stepe înspinate și păsări
Înnegresc hârtia mea bronzată, vastă fântână.

Berze blonde cu pași ce îmi cuprind ochii,
Sculptează în deșerturi bătăi de talpă veșnică;
Corsete, ace, ațe pe ceruri se deșiră,
Printre coafuri îndrăznețe ca franjuri se întețesc.

Mă sâcâie un băț aprins ca o țigară,
Din fire aurii la gât, căței de bronz, au zgardă,
Căruțe cu grădini de brândușe, a vremilor regine,
Îmi străjuiesc pasul cu margini de copite grele.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.