Un anotimp cu tine...

vineri, 29 septembrie 2017

- Mă bate gândul să-mpletesc din toamnă
O primăvară-albastră pentru tine
Că e departe și nu știu când vine,
Iar anotimpul ăsta mă condamnă
Să rătăcesc desculț printre stamine,
doamnă.

Ți-aș împleti din struguri copți năframă
S-atârne peste sânii goi când ploaia
Îi mângâie precum penelul foaia
Și-am să plătesc iubirii mele vamă
Chiar dacă simt în inimă văpaia,
tramă.

Un anotimp cu ţine-i primăvară,
Cireșii-s îmbrăcați în nestemate
Și te îndeamnă să comiți păcate
Că dragostea-i nebună și avară
Când două suflete sunt conectate,
zboară.

- Mi-e orizontul gri şi nori de piatră
Zidesc până la ceruri bariere,
Suntem distanţi ca două emisfere,
Dar între noi destinu-ntinde natră,
Când sufletele-şi caută-n tăcere
vatră.

De mi-ai putea aduce-un gram de soare
N-aş auzi cum vântul urla-n tindă,
Aş fereca tristețea-ntr-o oglindă,
Mi-aş aminti acea privighetoare...
Un început de vers dintr-o colindă
doare.

E-aproape iarna... Slove cu geraniu
Vom scrijeli pe blănuri moi, iubite,
Un anotimp cu drumuri poleite,
Când împărţim planete de uraniu
Şi trupurile noastre sunt lipite
straniu.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.