Vino-mi tot tu... - Tudor Arghezi

Vino-mi tot tu-n fereastră, stea-n fundul lumii vie,
Ce mă cunoști aproape cu geamul de Tărie,
Cea stinsă din urmă și-aprinsă cea dintâi.
Coboară-te la mine, și până-n zori rămâi.

Ochiul deschis, în care-un gând mi se aține,
Dorește ziua-ntreagă de noapte și de tine.
La tine se ridică în fiecare seară
Albina să ia miere un strop și-un bob de ceară.

Soarele-i scump potecii și prinde vieți de tină,
Dar covârșit de sine prea-i foc și prea-i lumină.
Și de mi-i bună raza ce-o frânge-n pisc și stâncă,
Tu mângâi, mir de aur, durerea mea adâncă.

În jurul tău misterul, cu slove negre scris,
Că-n mine pune golul alăturea de vis :
Când visul dându-i margini, când golul, lui, vecie,
Și-mpreunați niciunul pe celălalt nu-l știe.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.