Tot o sarică - Tudor Arghezi

Tot o sarică mă-ncape,
Gros și slab, mare și mic.
Făcându-se pentru mine pitic,
M-a bătut pe umeri
Dumnezeu
Cu mâna lui femeiască.
Tu ești? m-a întrebat; te cunosc.
Nu am știut răspunde.
Eu eram? eu nu eram?
Cum putea să mă cunoască?
Mă cunoști,
Doamne, din vie.
Din lume, din farmece, din schit?

O să-mi spuie altădată.
Dumnezeu, în ceasurile mici din amurg,
Când vom vorbi în patru ochi.

Dar când voi pleca într-acolo
Pot să iau cu mine
O carte groasă
Și câinele de-acasă?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.