E țara răsculată.
-" Unde vă duceți, oameni buni, în ceață,
Că nu e zi de târg și iarmaroc."
-" O luăm și noi, așa, într-un noroc...
Că dacă încă n-a murit,
Unchiașule blagoslovit,
Să zguduim, încai, nițel boierii,
La începutul primăverii."
-"V-ați rânduit să știți ce-i de făcut? V-ați socotit?"
-"Nu, nu ne-am priceput. Pleznește fierea-n noi și atâta-tot,
Să mergem s-o vărsăm."
-"Socot
Că treaba nu se face decât cu rânduială,
O să aveți, de sânge, destulă cheltuială
Umblați atâtea posti
Ca niște proști?
Nu v-ați ales și voi un căpitan/"
-"Ba da, pe Stan."
-"Ascultă, Stâne, căpitane,
Ce-ați chibzuit să faceți la Straoane,
Că ați plecat pe jos și pe cărări,
Numai cu umeri și spinări,
Și câte o ruptură de desagă,
Ori e răscoală, ori e șagă.
Și dacă-i vorba, ce se-alege
Când ați scuipat pe lege
Și nu v-ați chibzuit?"
-"Vezi, nici nu ne-am gândit."
Și oamenii s-aud dus și dus mereu,
Cum zic, cu Dumnezeu.
Întru târziu, departe, se văzură,
Arzând o zare, ca o zgură,
Și plopii-n cer, făclii,
Erau prin zare herghelii,
Cirezi, și se-auzeau, din rug,
Nechez de cai și vitele că mug.
Au spart plane lungi și canapele
Și s-au spurcat în ele.
Au doborât dulapuri și-au pus pe foc
În toate, aruncate la un loc,
Covoare, haine, rufe și saltele,
Foteluri și perdele,
De-a zorul.
Tablourile-au fost sparte cu piciorul,
Cămările aprinse fură.
Niciun flămând n-a luat o-mbucătură.
Și-n ele erau multe merinde pentru gură
Și bune, și tot soiul de scumpă băutură.
Că toate bunătățile-adunate
Erau îngrămădite din sânge și păcate.
Amurg. Se-ntoarce-n sat o ceață.
Unchiașul iarăși se arată.
Un om ținea în mână o vioară,
Altul un ghem de sfoară,
Și altul, dintr-un scaun, spată,
Unul o greblă ruptă și lopata.
-"Credeam c-aduceți care încărcate
Vite și cai, și pâine, frate,
Am ascultat cirezi și turme, herghelii,
Arzând de vii.
O noapte-ntreagă au gemut.
Atât v-ați priceput?
După atâta suferință și zăbava,
Asta va fuse marea-vă ispravă?
Atunci de ce ați mai pornit?"
-"Vezi, - zise, - nu ne-am gândit."
Distribuie: