Pe drum - Tudor Arghezi

De-atunci încoace, focul străin a fost să-nceapă
O vârstă hotărâtă în țara ta de apă.
Ai logodit văpaia cu apele-n vâltoare,
Să mâne sumedenii de mori și de cuptoare.
Atunci, întâiași dată s-a deslușit în fum
Că ți-ai croit nainte și-n slăvi alt rost și-un drum.
S-a zguduit văzduhul și răsună și hăul,
Când se-auzi ciocanul zdrobind pe muchi ilăul.
Îți trebuiau potcoave la caii prinși de coamă,
Zăbale, lănci și scuturi de fier și de aramă,
Ca să o-nfrunți cu pieptul primejdia-nvoită
Cu ceasul rău, cu vrajă și leneșă ispită.
Tu ai rămas de-atuncea-n răspăr și răzvrătit,
De câte ori stăpânii și vremea te-au mințit.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.