Păsările de fier - Tudor Arghezi

Ce-i acolo sus, în ceruri, în zenit?
Că berzele de-o vreme-au și sosit.
Să fi întârziat un cârd? Să fi rămas
Un stol răzleț aiurea, de pripas?
Par niște porumbițe, niscai lebezi,
Când mici, când mari, când leneșe, când repezi.
Noi le zărim acum întâia oară
Că suie în april și că scoboară.
Dar iată că încep să-i dea, domoale,
Azurului albastru rotogoale
De spumă albă, ca de țibisir.

Și-s rânduite păsările-n șir.
Cu toate că alunecă pe cer
Și zboară lin, sunt cocostârci de fier.
Aduc în ei otravă, foc și pară,
Și găinațul lor aprinde și omoară.
Comunicatele semnate sunt sumare:
"Distrus opt instalații militare,
Mitraliat trei corpuri de armată.
Uzina de petrol incendiată."

Realități: Uciși câteva mii,
De mume, de bătrâni și de copii
Și dărâmate două catedrale
Și pe bolnavii-n paturi, trei spitale.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.