Oraș medieval - Tudor Arghezi

Abia se scoală vântul. în fund - un ultim cer.
Văzduhul se închide cu lacăt și zăvoare.
Se pregătește, iute, un soi de întristare
Ce pare hotărâtă în schituri și-n mister.
Lumina-și cară-n matcă nămolul alb al ceții,
Din care se prăvale o turlă după alta,
Nămiezul întârzie în ora dimineții,
Și ca s-ajungi la soare, îl scoți din zid cu dalta.
Tăcerea se închină la o
Madonă veche.
Și casa-și lasă pleoapa, 0 turla își îndreaptă
Ceasornicul cu clopot aproape de ureche.

Biserica-i pe scară, pe cea din urmă treaptă.
În stoluri cade frunza sfioasă și se-ascunde,
Ca niște pui de păsări, din cer, necunoscute.
Un pas te urmărește de câteva secunde.
Nu-i nimeni. Scoate pipa și-aprinde-ți-o.
Și du-te.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.