În toată vremea mă gândesc la tine,
În ceasul bun ca și în ceasul rău,
Fără să vreau, fără să știu, străine,
Chemat de mutul sfântul glasul tău.
E un nărav cu-obârșie străveche
Și în deșert voiam cu el să lupt.
Te-am moștenit în sânge și-n ureche
Și te-am bătut cu laptele meu supt.
Și gândul meu că urletul de fiară,
Flămând de ceruri și de țară,
Mă zdruncină din milă și păcate,
În goala mea singurătate.
E-o moștenire care vine
De mii de ani până la mine.
Distribuie: