O palmă grea i s-a lipit pe gură.
În creștet pumnul puse-o lovitură.
Bocancul îi ajunse până-n mațe.
O clipă, văzu numai stele și ațe -
Și șovăi pe un călcâi.
"A! vrei să birui și ai dat întâi!"
Se-nțepeni din umeri, din bărbie,
Spinarea piatră și-o făcu. Ce-o fi să fie!
Sumese mâneca și scoase
Două brațe cu pulpele groase,
Scrise cu slove și horbote albastre,
Dârdâia podina subt mesele noastre.
Ceasul se făcu înfricoșat.
Lungindu-se scurtul, cel lung s-a cocoșat,
Și furnicau toți ochii, fierbinți.
Încă un pumn! Dar fu primit în dinți,
În ascunzișul colților câinești.
Și zdrelit ca de dălți, la dești.
Dacă-ncepe ghiontul să te doară,
Lungule, ne faci de ocară.
O săritură înapoi:
Venea scurtul, vâlvoi,
Ca un arici, hotărât să înfrunte
Vijelia namilei din munte.
Scurtul l-a și mușcat
De mustață
Și a scuipat.
Sânge din ea, cu mătreață.
-"Puneți mâna, mă! Veniți încoace!"
-"Lasă, bă! că bine-i face!"
Scurtul îi sfâșiase buza celui lung.
Acu-i acu! Se mai ajung.
Se mai lovesc, se-mpung.
Lungul se prăvale. Îl izbi și-n beregată
O margine de gheață.
Se scoală-mpleticit
Și pune mâna pe cuțit.
La o parte, faceți-le loc!
Dar lungul nu are noroc,
Căci scurtul, jerpelit și rămas în cămașă,
Îl rupe de boașe.
Distribuie: