Astăzi, soarele, prin ceață,
S-a născut din haos, mort.
Pe-nserată dimineață,
Cenușie ca un cort.
Pe când sufletul coboară,
Melancolic, pe-amintiri,
Ca o pulbere ușoară
De scântei și licăriri,
Peste cărțile din care
Se deșteaptă mușc trezit
De pe foi ce-au putrezit
Prin unghere de sertare,
Orologiul, ploaia-n urmă
Și cu inima-ntr-un ritm,
Bat secundele ce-n turmă
Nencetat au toi murit.
Și ce liniște se-așterne!
Și cum sufletul se-aude,
Scuturând aripe ude
Peste brumele eterne!
Dintr-a mea singurătate
Las în voie timpul viu,
Care știe ce nu știu.
Și prin veacuri destrămate
Fac cu până semn și scriu.
Distribuie: