Cetatea-i o movilă de ziduri răsturnate
Și a fugit și umbra din cetate.
Câți oameni încă-n viață mai zac în agonie,
Subt grinzi și în molozuri, se știe, nu se știe.
Se va afla vreodată
Când moartea lor uitată
Se va-suma în cifra unui registru rece.
A fost cândva, e sigur, ceva, dar și-asta trece,
Cum au trecut atâtea și trec neîntrerupt,
Fără să știi ce moarte și morți zac dedesubt.
Mângâie-se cu atâta și morții din cetate:
Istoria le face martirilor dreptate.
E scrisă cu condeie, cerneală și cuvinte,
Și jumătate mută, ea jumătate minte;
Cu voie, fără voie, de milă, de hatâr,
O să-i bocească-n vorbe-nflorite un catâr,
Tot așteptând pomana de-a fi nemuritori,
La ușile-amintirii în cârji de cerșetori.
Distribuie: