Flămânzenii - Tudor Arghezi

E zarvă, zbucium, grijă în guvern,
Că zilele răscoalei nu se-aștern
Ca foile-ntocmite pe muchi, de călindar,
La fel de o potrivă, pe colțuri și-n chenar,
Unde-i mai scurtă, alta e mai lungă,
Și marginile nu pot, în țeane, să se ajungă.
Una-i curată, albă, lină, goală,
Parcă n-ar fi armată și răscoală.
Și nu se poate ține o bună socoteală.
Ar vrea când le-mpreună, guvernul, și le strânge,
Să fie zilnic roșii, cu abatori de sânge.
Guvernului îi place un tot și simetria,
Dar nu-și mai face bine poporul datoria.
Că nu-și pârăște frații și nu dă la lumină
Ce se ascunde-n gândul lipsit de disciplină.
De pildă, trenul care, cu sute de țărani
În lanțuri, se oprise în stația Pașcani.
Vagoanele de vite îl aduceau la Iași,
Să ia osânda ocnei, de hoți și de vrăjmași.
Frânarii, și hamalii, și muncitorii-n gară,
Trufași, să-nfățișeze ceva, și ei, în țară,
Cu de la sine voie, aiurea și obraznici,
Au slobozit țăranii și-au dezarmat pe paznici.
La Giurgiu, la Caracal și Craiova,
Pornind din suferința celor smeriți și blânzi.
Tu ține minte satul flămând numit Flămânzi.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.