Făclii - Tudor Arghezi

Făclii și candele la rând.
Stinse, aprinse, fumegând.
Catapetesme, bolți, iconostase,
Acoperite cu praf de mătase.
Cartea veche singură se răsfoiește,
învățată de boanțele dește
Cu măciulii grele și groase.
Ale schivnicilor, la liturghii și parastase.
De marginea foilor de jos,
Treburicele închinăciunii s-au ros.
Și au lăsat pe foi
Foițe de piele, mai vechi și mai noi.
Amestecată cu cafeniile rămășițe de moaște.
Slova, de multe ori sfințită, greu se cunoaște.
Noaptea, cotrobăiește la strană și în altar
Un strigoi de ieromonah cărturar
Cu fața și barbă săracă
În dulama de aburi. Și, iaca,
Sânt închiși toți în anii tăi, în trecut!
I-ai trăit ?
Ți s-a părut ?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.