Cenușa visărilor noastre
Se cerne grămezi peste noi,
Precum se coboară pe glastre,
Atinse, petalele-albastre,
De-o gâză căzută de sus printre foi.
Se scutură vântul și geme.
Pământul e una cu cerul,
Orașele-s bulgări și gheme,
Ghitare adânci de blesteme.
Și aerul - rece ca fierul.
Pământul e-o moară deșartă
Cu larve cerșind adăpost.
Mișcându-se-n pulberea moartă,
Ce-n haos mereu se deșartă:
Țarina visării ce-a fost.
Distribuie: