Triste-s florile zdrobite între pietre și sicrie,
Trişti suntem şi noi, precum păsările-n colivie.
Așa triste vietăţi, și mari, şi mici, de-o seamă,
Răscolind abisul dup-un sâmbure de flamă.
Triste-s ploile ce cad pe întinderi de ciolane,
Trişti fost-am să fim, cum mugetele reci și-orfane.
Așa triste vietăţi, frumoşi și-urâţi, de-o seamă,
Am crescut între părinți, fără tată, fără mamă.
Triste-s gurile ce râd la difuzor şi la ecrane,
Trişti sunteţi şi voi, precum frunzele-n coroane.
Așa triste creaturi, și tari, şi slabi, de-o seamă,
Străbătând pământul dup-a fericirii scamă.
Triste-s mâinile pustii și aduse la plimbare,
Trişti fost-aţi să fiţi, cum ochii cei din așteptare.
Așa triste creaturi, și răi, și buni, de-o seamă,
Aţi iubit ce v-au cerut, fără dubiu, fără teamă.
vezi mai multe poezii de: florinpaun
Detalii poezie:
Distribuie pe: