(În gropi fierbe viață roșie) - Tristan Tzara

TIȚULE
TIȚULE
fratele tău
țipă
și tu îi spui
între foi de carte mâna
cu var să-mi vopsești credința
arde fără lumânări în sârmă
TIȚULE

ton frère crie / tu lui dis /
entre les feuillets du livre
humides / la main.
avec la chaux peins moi la
croyance
brûle sans lumiere en fil de fer
parmi les douleurs
il y a des organisme et la pluie
dans les troncs bout la vie rouge



în gropi fierbe viață roșie
pentru tăcere vrea să-mi număr bucuriile

tu mi-ai spus că mi-e milă de tine
și eu n-am plâns cât timp erai la mine, dar aș fi vrut să plâng în tramvai

mi-ai spus că vrei să pleci
mărgelele din turnul gâtlejului mi-erau reci toboșar pe inimi să aluneci

insectele din gânduri nu mă mușcă, vai
și dacă vrei o să râd ca o cascadă și ca un incendiu

*

spune: gând pustiu
tac și știu
vreau să
fiu
violoncel

*

Când îți țin paltonul la plecare, parcă n-ar fi sora mea

*

în oțel de gheață
sună
tu dormi când plouă?

*

servitorii, la moșie, spală câinii de vânătoare
iar regele se plimbă urmat de curteni care seamănă cu porumbeii
turnul bandajat (cu prizonierul plâns) l-am văzut și eu la mare
în șanțuri deschideți electricitatea urmare
Doamne Doamne
iartă-mă

joi octombbrie
titzule, o să fac o poemă dar să nu râzi
4 străzi ne înconjoară și noi le spunem lumină PE STÂLPI de rugăciune
iar tu vorbeai cu elefanții la circ, ca lumina
nu vreau să mai fii bolnavă, știi
azi-dimineață Din pentru ce să vrei să fluieri telefon
nu eu nu vreau eu nu vreau și mă strânge MULT PREA TARE

azi-dimineață
din aramă glasul tău tremură pe ața
galbenul se încuia în pavilion CA SÂNGELE
proprietăreasa s-a înverzit s-a înverzit și s-a î m p r ă ș t i a t
ca ceața în clopoței
uite, o lumină ce-ar putea să fie neagră
floare
pe crini de oțel și de sare să-mi spui încă o dată că mama ta era bună

*

sunt b... care se dilată eu vreau să cresc într-un tub de tablă
asta spun ca să te distrezi

*

nu fiindcă aș putea fi arhanghel de ceară
sau ploaie de seară și catalog de automobile

***

din perdele alunecă LACRIMI MARI
capete de cai pe bazalt, cum
se sparg jucării de sticlă între stele cu lanțuri la animale

și tu ghețari aș vrea să urmez
cu rădăcină
cu boala mea
cu nisipul ce mai furnică în CREIER
fiindcă sunt foarte inteligent
și cu întuneric

ÎN PORȚELAN cântecul la pian
mergând - cântecul din gând
arborele plesnește din hrană ca o lampă

PLÂNG aș vrea să mă ridic din cer, mai sus ca havuzul
care șerpuiește sus fiindcă nu mai
există gravitatea pământului la școală
mâna mea rece și uscată dar a mângâiat țâșnitoarea de apă

și încă ceva am mai văzut (tot în cer) cum se
înșurubează apa în fructe și clei

*

dar sunt serios când mă gândesc la cele ce mi s-au întâmplat
tițule
tițule
tițule
TIȚULE

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Tristan Tzara



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.