Dușmani - Traian Demetrescu

Eram prieteni vechi, odată,
Ba din acelaşi sat,
Şi pentr-o 'mpărăţie 'ntreagă
Noi nu ne-am fi certat.

Dar într-o zi de sărbătoare,
Mergând pe câmp agale,
C-o fată, dintr-un sat aproape,
Ne-am întâlnit în cale.

„A cui eşti, fa?” — i-am zis în treacăt
„Ia stăi din mers o leacă...”
„A cui să fiu?” — ea ne răspunde,
„A cui o şti să-mi placă...”

Atât a trebuit: o vorbă,
Şi-un semn cu salba mâinii, —
Şi dintr-o vorbă de muiere
Azi ne mâncăm ca câinii...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Traian Demetrescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.