Tragicul trǎit ca artǎ

Autor:samoila


Adăugat de: samoila

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

Dacǎ ai avea curajul sǎ priveşti chiar peste mine
Fǎrǎ sǎ ţii cont vreodatǎ cǎ am scris şi pentru tine,
Ai vedea cǎ sunt chiar omul detaşat de îngâmfare
Iar de nu-nţeleg problema, voi recurge la-ntrebare.


Dacǎ uneori abisul mǎ-ngrozeşte înadins,
Tragicul, trǎit ca artǎ, totdeauna m-a convins
Sǎ nu stau şi sǎ privesc ca viţel la poartǎ nouǎ,
Cu ochi blânzi, preadilataţi şi ispita frântǎ-n douǎ.


Graţia-mi de-i refuzatǎ de-ale gândului meandre,
Senzualul mǎ îneacǎ doar în conotaţii tandre,
Tragicul, trǎit ca artǎ, roade în fiinţa-mi purǎ
Care-şi pierde îndrǎzneala de a cultiva o urǎ.


vezi mai multe poezii de: samoila


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Felicitari , o poezie efervesceta :) ... Te indeamna la meditatie :)
Imi place !
Adina Speranta
sâmbătă, 30 ianuarie 2016