Cad frunze prin ceaţă,
uscate complet,
în noaptea cea rece poiana-i pustie,
printre fire de iarbă îngheaţă încet
un greier pierdut, într-o toamnă târzie.
Luminile străzii lucesc, peste case
alunecă ceaţa, scăpată din frâu
de sub pătura caldă de frunze rămase,
apoi dimineața, pluteşte pe râu.
Mai rămân peste timp să privească spre noi,
toate toamnele reci, cu-aripi ridicate,
pregătite să lase locul iernii şi-apoi,
vom găsi primăveri pe sub frunze uscate.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: