Timpul se topeşte

Autor:Octavian Cocoş


Adăugat de: Octavian

miercuri, 20 iulie 2022

Sirena lung vuiește
Și bombele cad mii,
Iar timpul se topește,
Ca-n pânza lui Dali.

Cadavre sfârtecate
De schijele de fier
Întinse stau pe spate
Cu ochii către cer.

Curg râuri mari de sânge,
Pământu-i rubiniu,
O bătrânică-l plânge
Pe unicul ei fiu.

În buncăr, dictatorul,
Stă jos, contorsionat,
Tăcut ca Gânditorul
De Auguste Rodin sculptat.

Comploturi de tot felul
Urzește neștiut,
Ca Faust, tinerelul
Cu sufletul vândut.

Și inima e moartă,
Iar chipul hâd și trist,
Un blestemat de soartă,
O fiară, Antihrist.

O, Doamne, Tu, Preasfântul,
Ce ești acolo sus!
Oare-ai uitat Pământul?
Căci binele a apus...

Sirena lung vuiește
Și bombele cad mii,
Iar timpul se topește,
Ca-n pânza lui Dali.


vezi mai multe poezii de: Octavian


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Război
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCXXXIX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.