Țiganca

miercuri, 20 martie 2024

În piele cu mireasma mohorului uscat
Și-n păr cu fum și smoală, din iadul cu păcat,
Își unduiește trupul în dans țiganca smeadă,
Vibrând a libertate din viața de nomadă.

Îi curge jar din talpă, din ochi îi sar scântei
În ritmul dat de galbeni - sălbatici zurgălăi,
Un tresărit măiestru, izvor din tamburine,
Azvârle stropi de soare pe brațe lungi și pline.

Foșnește fusta creață, piciorul când îndoaie,
Se-nvârte-n caruselul sucirilor vioaie,
Tresaltă pieptul aripi, iar zbuciumu-i plutire,
Ecou al melodiei de printre coviltire.

Înfierbântate bronzuri suspină pe sub șaluri,
Când le-nmlădie dansul, ca nesfârșite valuri,
Iar gura rubinie aprinde focu-n șatră
Și-n ochii bulibașii, cu limpezimi de piatră.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: