Adio! – Dar când întâmpini ora senină [Farewell! – But Whenever You Welcome the Hour] - Thomas Moore

Traducere de Octavian Cocoş

Adio! Când întâmpini cu drag ora senină
Ce-al nopţii cântec vesel ţi-l poartă în grădină
De-amicul ce-l cunoaşte tu să-ţi aduci aminte
Cum şi-a învins el jalea, dorind apoi cuminte
Cu tine fericirea, dar chinul iar revine,
Căci i-a pierit speranţa ce pe-al lui drum îl ţine,
Însă în veci nu uită acea străfulgerare
Şi vraja cea născută din dulcea ta chemare.

Şi tot în noaptea-aceea, când o să vezi plăcerea
În cupe şi în inimi turnându-şi iar puterea,
Oriunde-mi este calea, în beznă sau lumină,
Al meu suflet prieten va fi-n a ta grădină;
Te va urma-n petreceri, la joacă, şi zburdalnic,
Îmi va aduce-n grabă surâsul tău şăgalnic –
Şi poate îmi va spune că vocea ta zglobie
De mine-a zis în şoaptă, „Aş vrea aici să fie!”

Şi nu-mi pasă de Soartă, căci port în amintire
Ce am avut odată, dorinţe, fericire;
Şi-acestea vin în noaptea de chinuri şi durere
S-aducă bucuria care-mi dădea putere.
Ah, inima să-mi fie de amintiri umplută!
Ca vasul de esenţa de trandafiri plăcută –
Căci vasul îl poţi sparge, când vrei să-ţi verşi năduful,
Dar un parfum de roze va umple tot văzduhul.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Thomas Moore