Luna plină şi micuţa Frieda - Ted Hughes

Un amurg rece, venit deodată cu lătratul câinilor şi cu scârţâitul fântânii –
Şi tu ascultând.
Plasa unui păianjen întinsă sub greutatea boabelor de rouă.
O ciutură pe ghizdele, plină şi nemişcată, oglindă
Ademenind tremurul primei stele.

Vacile se îndreaptă printre lanuri către casă, învălurind tufişurile
Cu răsuflarea lor caldă.
Un râu întunecat de sânge, nişte bolovani
Legănând laptele nemuls.
"Luna!" ai strigat tu deodată. "Luna! Luna!"

Iar luna a făcut un pas înapoi, ca un artist privind atent la o pictură
Care îl arată amuzată cu degetul.



traducere de Petru Dimofte

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ted Hughes



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.