Taină

Autor:Antoche Sibiana Mirela


Adăugat de: Antoche Sibiana Mirela

miercuri, 16 august 2017

Purced a-ngenunchia pe catafalcul umed
Sub taina zodiei iubirii fremătânde,
M-așez ușor și eu și trupu-mi lânced
Caut firav în felinarul nopților plăpânde.

Îngenunchiat și istovit de dor și taină
Desculț și-nfometat te chem la mine,
În timp ce luna îmi surâde-n haină
Mă amăgesc cu umbra care tocmai vine.

Ochii mă dor și-i simt nisip în mare
Îi șterg de lacrimile coapte în nesomn,
M-apuc să-nsăilez iubirea care moare
Mi-e-atât de dor…ușor, ușor adorm.

Când mă trezesc din cer se scutură iubirea
O stea la tâmpla mea șoptește cu amor,
Mă-nvață taina vieții și ce e fericirea
Să nu dau voie speranței să sece în izvor.


vezi mai multe poezii de: Antoche Sibiana Mirela


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? da
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.