Elegie - Tadeusz Różewicz

*Lui Vasko Popa*


Străbatem o alee din parc
îmbătrânim după fiecare cuvânt
cu pasul frunzei

stângându-ne vorbim blând
despre trecutul poeziei

sunt poeţi care se sinucid
alţii scriu despre moarte

eu îmi omor poezia
şi văd mai clar

Când va bate ceasul Poeziei Noi?
voi încerca să-ţi spun Ţie şi Mie

Când ultimul poet
va fi primul poet
iar primul ultimul
când versul rău
va fi un vers bun
iar versul bun
un vers rău
atunci va bate ceasul
poeziei noi

Râzi fratele meu
te plictiseşte retorica mea searbădă
cubică
să mergem la masă
îmi place ciorba de fasole

O femeie
care nu mai este femeie
trece pe lângă noi şi râde
de una singură
cu buze
prin care nu mai circulă
sânge...

a auzit din prezicerea mea
ultimele vorbe

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tadeusz Różewicz



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.