Sunt - Vasile Copilu-Cheatră

Sunt os din osul celor trași pe roată,
Un ins, ceva mai lotru, dintr-o gloată.
Nu vreau ca cineva de mine să asculte,
Să ies în față, ca păduchele, în frunte.

Am fost şi sunt mai pașnic decât par,
Nu m-am atins de nimenea măcar,
C-o vorbă aspră, sau sudalmă,
Mai bine am răbdat, decât să dau, o palmă.

Şi dacă totuși în poezie am lovit vârtos,
E pentru că am vrut să fiu cu ceva de folos
Celor mai slabi de inimă ca mine,
Dar râcă n-am purtat la nime.

Am socotit şi socotesc mereu,
Că armă-a fost şi trebuie să fie versul meu,
Altmintrelea de ce-am mai scrie?
Să mâzgălim un nume oarecare pe hârtie?

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.