Sunt circarul vieții mele...

Autor:Camelia Ardelean


Adăugat de: Camelia Ardelean

luni, 06 iulie 2015

Sunt circarul vieții mele,
Uneori joc propriul rol,
Publicului-i fac bezele,
Îi dau doza de Carmol.

Alteori mă plimb pe sârmă,
Ca un bun echilibrist,
Fac și tumbe, mai pe urmă,
Pe pământ sunt doar turist.

La comandă, plâng întruna,
Pot să râd chiar, la nevoi,
Îmi gust zilnic mătrăguna –
Drogul meu cel mai de soi.

Comandați-mi un spectacol!
Recit dramă sau pamflet,
Pot chiar să vă fiu oracol,
Deși pare desuet.

Nu-i nevoie de bilete,
Teatrul este gratuit,
Însă desele scenete,
Astăzi m-au cam ostenit!

Sunt circarul vieții mele,
Un Charlot cu zâmbet trist,
Printre false temenele,
Mă consider un artist...


vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc mult, dragii mei: Dana, Ioana, Mirela, Andrei, Aurel, Adina, Nelu! Am pornit de la ideea că, fiecare dintre noi, la un moment dat, în viață, joacă "scenete", adică își ascunde lacrimile sub masca zâmbetului, pentru a părea puternic. Fără tristețe nu am ști ce înseamnă fericirea, nu? :-) Cu drag,
Camelia Ardelean (autor)
miercuri, 08 iulie 2015



O poezie cu un mesaj puternic, tehnică desăvârșită și impact emoțional-estetic.Felicitări Camelia!
Nelu Preda
miercuri, 08 iulie 2015



Asa o fi, dar eu nu vad decat tristețea de la sfârșit, și circarul are bucurii în viața .
Bine aici o transpunere a propiei vieti, ca o aluzie în versuri, dar sa fim optimisti, Camelia .
ALapis
marți, 07 iulie 2015



Mie nu mi se pare deloc vesela :) este o introsectie amara a unui suflet chinuit , o realitate dureroasa a unui "actor" care dezvaluie trairea interioara , cu atat mai profunda cu cat "scenetele " sunt mai dese...De cate ori , in viata , nu zambim desi sufletul nostru plange?
Metaforica toata poezia , fiecare "citeste " asa cum simte :)
Nu pot decat sa te felicit ,Camelia. :)
Cu drag !
Adina Speranta
marți, 07 iulie 2015



O poezie vesela, îmi place ,Camelia.
Cu stima.
ALapis
marți, 07 iulie 2015



Te admir mult pentru cum stapanesti tehnica! De asemenea, transmiti de fiecare data mesaje de mare impact. Felicitari!
andreionthepoetry
luni, 06 iulie 2015



Foarte frumoasă ! Mulțumesc
mirimirela
luni, 06 iulie 2015



Imi plac mult aceste randuri.
Felicitari
ioana
luni, 06 iulie 2015



frumoasa poezie...
felicitari,Camelia..

am citit undeva ca omul-circar este cel mai trist om...el ii face pe altii sa rada..sa se amuze..dar de fapt inima lui e in totdeauna trista..insa este un artist,asa cum si versul il spune!

oare...nu s-ar gasi si un circar al circarului?
danab
luni, 06 iulie 2015