Sunetele mă mângâie-n surdină

duminică, 19 iulie 2015

Degetele subţiri ale iubitei se joacă pe clapele pianului,
ea are o bucurie interioară şi surâde
ruptă de realitatea desuetă.

N-am întrebat-o nimic nici n-am descoperit ce cântă,
poate fi şi o improvizaţie proprie
din care irump sunete cu înălţimi diferite
plăcute urechii care spintecă aerul
cu o uitare de sine care se imprimă-n pereţi
să-i dăruiască rafinament casei
copleşită de ploile lungi ale toamnei.

Mă retrag în intimitatea camerei mele,
nu se simte nicio mişcare, aprind lampa de scris,
lumina ei acoperă masa şi calculatorul.
Sunetele mă mângâie-n surdină,
îmi par că ies din cuvinte
şi se ataşază de silabe,
se dezleagă de cântec în poeme,
degetele mele sunt degetele iubitei
care se mută-n mine ca o simfonie
şi nu mai pleacă.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: