SUNET DE FULGER

marți, 24 martie 2015

SUNET DE FULGER

Fantasmă trecătoare
Văzduhul se despică
În fulgere albastre
Umbrite de lumină.
Eu singur îmi fac vină
C-am adunat în glastre
Furate dintre nouri
Tot fulgere albastre
Şi păsării maiastre
Nu i-am făcut cadouri
Şi nici iubirii noastre
Nu i-am clădit castele.
Ci numai peruzele
Din boabele de rouă
Am adunat în suflet
Şi-acum le-mpart în două
Să ne rămână nouă
Lumina dintre stele
Şi ochii de femeie
Şi fulgerele grele
Şi căile lactee.

Privirea ta mă doare,
Aprinde-n mine focuri
Şi ale nopţii jocuri
Îmi dăruie sorocuri
Şi gura ta de floare
Menită să-nfioare
Şi vântul şi clipita
Ce m-a urcat pe rug.
Şi nu mai vreau să fug,
Nu-mi mai blestem ursita
Şi nu alung ispita
Ci o ascund în sânge.
Cu cercuri mari mă strânge
Iubirea nesfârşită.
Copilă mea iubită
Hai să furăm grădina
Şi s-o sădim în case,
Hai să spălăm lumina
Cu cântece duioase
Şi hai să ne dăm mâna
La margine de ape.
Să ne adie luna,
Să-mi fii tot mai aproape,
Să ne iubim într-una
Şi să-ţi aşez cununa
De albă răsuflare
A cerului de vară
Pe fruntea ta surioară
A cerului senin.
Şi-apoi să o pornim
Spre leagănul minunii.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: