...şuierare, ruină şi stea.

sâmbătă, 25 februarie 2017

Este o vreme când feţele oamenilor se schimbă între ele,
aprig uitând întristarea,
nemaiştiind nici uitarea
ce setea şi-o soarbe din ei.
Este o vreme când paharele se golesc,
când cuvintele se golesc.
Este o vreme când ochiului i-a rămas
somnul memoriei clipei din lacrimi
şi uneori senzaţia că a plecat.
Cu gândul la tine, ceaiul mi-l beau
în timp ce respir
Ultima Înserare.
Cu gândul la tine,
uneori la numele tău ce ades nu-l mai ştiu,
când şirul devine serie fadă
şi adoarme timpul pe asfalt,
îmi fumez Ultima Ţigare,
într-un acces de eră.
Întârziat.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: