În şiruri lungi, trec sufletele noastre,
Din nicăieri, spre nicăieri din nou.
Într-un tonou prin zările albastre,
Ecou al unui nenăscut ecou.
Se descompun şi recompun materie
Să umple golul năpădit de gol.
Reînceputul nesfârşit le sperie.
Transcend inced către acelaşi rol.
N-au ying şi yang, n-au nord şi sud, n-au timp!
Sunt punctul zero fără minus/plus.
Vin şi se duc într-un continuu schimb.
Nu observăm decât dacă s-au dus.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mă văd nevoit să intervin din nou. Prea multe puncte la sfîrşit de vers. Rolul versului e să spună ceva, chiar dacă îl citeşti numai pe el. Ultima strofă are versul şi punctul. Din păcate poezia este de slabă factură. Şi nu o spun numai eu.
Ultimul vers întodeauna trebuie să fie cireaşa de pe tort.
De potenţialul tău nu mă îndoiesc.....dar nu pot trece cu vederea că te-ai depărtat de farmecul ce l-ai prezentat prin celelalte poezii.
Cu sinceritate te rog...nu te îndepărta de înălţimile unde ştiu că eşti...
Deocamdată: NU!
CRITICUL BLIND duminică, 22 martie 2015
Frumos si sensibil, ca de obicei!
gabriela sâmbătă, 21 martie 2015
Foarte reusit poem! Splendid!
ali sâmbătă, 21 martie 2015
poemul pare a fi pictat si nu scris...
maria sâmbătă, 21 martie 2015
Frumos mai scrii domnule Stomff!
petrica_c sâmbătă, 21 martie 2015
vezi mai multe poezii de: stomff
Distribuie pe: