Sub praful minții mele

duminică, 28 decembrie 2025

Sub praful minții mele

Sub praful minții mele, gri și voluptuoase
ecouri stinse, parfumuri de vicii
din care n-am gustat, dar le-am simțit în vene.
o lumină rătăcită, pallidă și lascivă,
se strecoară din norii conștiinței umede,
căutând un alcov închis, tapetat cu vise,
unde sensurile, ca niște mâini palide,
croiesc din ceață destine betege și grele.
Acolo, o singurătate lâncedă zace,
între degete fine, de marmură caldă,
o frunză tremură — relicvă senzuală,
legând rădăcina de pământul umed,
carnea de amintirea stelelor negre,
și timpul de pulsația lui grea, carnală.

Atunci, în extazul amar al revelației,
înteleg că sunt țesut din urme străine:
gesturi furate din umbrele altora,
iubiri nevărsate, dar picurate în sânge,
pene de îngeri căzute prin aerul viciat,
unde suflete rătăcite s-au dezbrăcat
pentru a atinge esența — un trup de abis,
un adevăr ce miroase a trandafir putred.

Mă adun în mine ca-ntr-un pat de catifea sfâșiată.
Merg fără oprire, în ritm de plictiseală citadină,
nu din voință, ci din neputința firii
de a nu se devora pe sine în extaze goale.

În mine, începutul e un sărut neînceput,
forma lascivă a unui gând incestuos,
o primă iubire rebelă, cu buze de fum.
Și-n acest efort decadent de a uni
Esența Iubirii dintâi — zeiță voluptuoasă cu ochi de haos —,
ce-a smuls din neant timpul ei parfumat,
unesc prin frică voluptatea luminii
cu temeiul ei de tenebre dulci.

Sub praful minții mele, voluptuos și mort,
se naște un dor suprem —
flacără ce arde veșnic în frigida melancolie,
unde splendoarea moare voluptuos, nemuritoare.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.