Autor:Achim Bogdan Alexandru
Adăugat de: Achim Bogdan Alexandru
duminică, 03 noiembrie 2024
Vocea mea... un strigăt mut, iar pașii surzi mă fac nevăzut. Încerc să strig pentru ajutor, însă devine un ecou fără ton. Blocat în holul gol al minții, încep să văd ce văd nebunii. Iar o ușă trântită mă ascunde, de răul ce mereu mă pătrunde.
vezi mai multe poezii de: Achim Bogdan Alexandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Un bărbat din Ohio a sughiţat timp de 69 de ani.
Ştiinţa poate fi descrisă ca arta supra-simplificării sistematice. Karl Popper
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Achim Bogdan Alexandru
Detalii poezie:
Distribuie pe: