Strigăt din moarte

Autor:CTN


Adăugat de: CTN

luni, 09 noiembrie 2015

Glasuri tresar în morminte,
Pământul îşi soarbe durerea,
Flăcări din hăuri trezite
Spre cer îşi ridică tăcerea.

Vorbe ce vor a dezminte
Îşi cheamă-n zadar alinarea!
Nu mai e loc de cuvinte,
Iar gândul îşi pierde cărarea.

Rugi înălțăm la preasfinte,
Zădarnică e închinarea!
Vrem să ne-aducem aminte
Și azi ne strigăm acuzarea.

Gândul se zbate fierbinte,
Dar voi nu simțiți frământarea!
Sunteți de altă sorginte
Ori nu v-auziți abrogarea?!

Lacrimi albesc oseminte,
Dar nici nu vedeți întristarea!
Mergeți pe drum înainte
Sperând c-o să vină uitarea.

Doar că acele morminte
Și glasuri ce-și strigă chemarea
Vor înălța din cuvinte
O lume ce știe cărarea.


vezi mai multe poezii de: CTN


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc frumos tuturor pentru popas!

mirimirela, ideea era că ruga și închinarea era târzie pentru cei ce-au plecat, dar nu că acestea ar fi în van.

Cu prețuire!
CTN (autor)
luni, 16 noiembrie 2015



Sfâșietoare poezia ta... o singură și micuță observație : niciodată ruga și închinarea nu sunt în zadar. În rest, te felicit sincer !
cu drag,
mirimirela
luni, 09 noiembrie 2015



O răbufnire a poetului în faţa nedreptăţii.

Cu respect.
silvia simona bodea
luni, 09 noiembrie 2015



interesanta constructia poeziei, iar mesajul sau curat, oprindu-se in sufletul cititorului.
Denisa P.
luni, 09 noiembrie 2015