Autor:ndaniel
Adăugat de: ndaniel
vineri, 23 martie 2018
Mii de stele-mi cad pe mâini și-n albastru mă îmbracă tu pe palma mea rămâi în surâsul tău măiastru zboară clipa trece gândul și-mi albesc mereu aripa cu mine vopsind pământul iau menirea asta nouă din mers până-n amintiri ce cu zâmbete mă plouă prin atâtea deslușiri într-o rază de lumină mă vreau salt în infinit soarele ca să mă țină cu surâsu -nveșnicit 23-03-2018 CLUJ
vezi mai multe poezii de: ndaniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Deşerturile nu sunt numai cele mai uscate, dar şi cele mai vântoase locuri de pe pământ.
Teama este umbra alungită a ignoranţei. Arnold H. Glasow
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: ndaniel
Detalii poezie:
Distribuie pe: