Trădarea - Ştefan Augustin Doinaş

Despre această trădare
nu pot să tac!

Dormeam cu lampa-n același iatac,
cu oglinda, cu foarfecele, cu trei calendare
ale anului viitor,
cu murmurul atât de îmbietor
pe care-l fac
Marile Lucruri Mărunte.
În zori, porneam la același atac:
eu - în frunte
ele - de jur împrejur.

Minunatelor,
Nichelatelor!
Vă jur
pe spiritul nostru de turmă,
pe filozofia voastră de cloști,
pe vinovata mea viață, -
vă jur că voi mi-erați oști
ce mă sprijineau, credincioase, din urmă!

Pentru ce-mi stați - acuma - în față?...

Din ciclul "Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.