Sonetul amintirii fără glas - Ştefan Augustin Doinaş

De câte ori întreb, mi se răspunde.
Din funduri de oceane, solitar,
s-aude-un sunet de mărgăritar
prin palide cutremure de unde.

De ce, atunci, nu regăsesc niciunde
cuvântul fraged, clopotul de har?
Prin ce stihii cutreieră hoinar?
În ce abisuri tainice se-ascunde?

Ce sunt aceste umbre și morminte?
Ce plai întinde marmura cea rece
pe care-ngenunchez și mă prostern?

O, praguri ale-aducerii aminte!
Azi știu că numai dragostea vă trece,
asemenea intrării în Infern...

1954
Din antologia "Alfabet poetic", 1978

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.