Poetul ca negustor de zăpadă - Ştefan Augustin Doinaş

Odată cu-nceputul primăverii,
când neaua piere și copiii, dornici
să râdă de cei mari, găsesc în locul
troienelor doi frați, părinți - doar oameni
gata făcuți - apare în cetate
nebunul care vinde nea. O iarnă
sălbatică îi scânteiază-n suflet,
iar el precupețește crunt: o iarnă
cu pomi golași și păsări amorțite,
cu ape ce vorbesc în somn, sub sloiuri
și cu semințe oarbe pregătindu-și
exploziile. Pe poleiu-albastru
din ochiu-i stâng trec lebedele în sănii,
iar știuci de-argint, la copcă, pot fi prinse
în bulbul celălalt, întors spre noapte.
Fără de milă el își vinde marfa.
Apoi, fiind el însuși de zăpadă,
se-mparte tuturora: fulgi și pene
infinitezimale-nseamnă drumul
pe care-o oaste albă nevăzută,
cu condamnați ce poartă tui de mături,
ocupă toate posturile cheie
ale cetății, condamnând statuia
primarului care tronează-n piață.


Din ciclul "Alter ego", vol. "Opere ale literaturii române", Editura Național, 2000

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.