Jocul celor vii - Ştefan Augustin Doinaş

E limpede că totul va depinde
de felu-n care ne-așezăm. Veniți!
De jos, de sus - de unde ne cuprinde
cu ochii lui atât de osteniți -
noi trebuie să-nchipuim în toamnă
o frază grea de tâlc și de lumini.
Tu - fii ca judele care condamnă.
Tu - poartă-ți mândru nimbul tău cu spini.
Tu - cântă. Tu - stai drept și-n nemișcare,
Iar tu - încearcă astăzi să pari duh.
Visat de sine însuși, fiecare
să-și simtă locu-n piatră sau văzduh.
Cel care stăpânește perspectiva
e mut, e nevăzut, e neștiut.
Prin noi, el se revoltă împotriva
muțeniei în care s-a născut.
Sau poate că e obosit de jocul
de-a moartea, și se joacă azi cu noi...
Vă știți, deci, gestul potrivit și locul?
Perfect! Acum schimbați-vă-ntre voi.

1967
Din antologia "Alfabet poetic", Editura Minerva, 1978

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.