Grotă cu soare - Ştefan Augustin Doinaş

Evul luminii e, demult, o amintire.
În locul cerului, respir-o noapte
cu pieptul tatuat; păunii umblă
din țară-n țară fulgerând molozul
cu cozile; pe plajă, înecații
foșnesc ca scoicile, bătuți de valuri;
iar plopii care ieri au fost feștile
acum s-au consumat: câmpia-i neagră.

Numai în grotă încă e lumină.
Bărbatul, de la brâu în jos, e stâncă:
el ține-n brațele-nălțate care
încep treptat și ele să-mpietrească
trupul femeii, ultima ofrandă.
Iar muntele se simte plin pe dinăuntru,
ca zările, de stele ce pulsează.

1970
din antologia "Alfabet poetic", Editura Minerva, 1978

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.