Cuvintele - Ştefan Augustin Doinaş

Da - cineva a locuit aici.
Se simte după mirosul de fiară
și după vântul care dă târcoale
acestor dulci găoci. Mezalianță
cu spațiul a fost aspra răsuflare
care-a trecut pe-aici și s-a oprit
uimită că întreaga țesătură
a lumii tremură în plasma ei.
Auzi? Fantoma unei mări sarmate
trimite încă valuri către noi
și îngeri credincioși acestor praguri
se năpustesc spre gura noastră, când
vorbim în somn. Au fost aici, desigur,
niscaiva triburi de lunatici, hoarde
de călăreți hrăniți cu-arome crude,
sau cruciați porniți să-și născocească
un Dumnezeu al sunetului... Toate
mărturisesc: prin rosătura veche
a unei consonante, prin fisura
vocalelor, că-ndrăgostiții lumii
- mai înainte de-a se lua în brațe -
veneau aici ca să-și dezbrace umbra.
Noi am sosit târziu: ținutu-acesta
acum e rezervație-a tăcerii.

1969
Din antologia "Alfabet poetic", Editura Minerva, 1978

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.