Un Bard din Levant, îndrăgind pricopseala,
prin parcuri şi-alese locante trecea.
Sugându-şi cu sârg din pocale cerneala,
trântea parodii de sezon şi zicea:
Veniţi să vânăm prăfuite hârţoage
şi Cercul cu zimţi de argint, fioros,
ce zilnic, cu schimbul, mă scoate din doage,
rotind prin reviste profilu-i sticlos…
Maestre, ziceau corifeii, ştii oare
că Cercul îşi are fasoanele lui?
Mai bine să-mpungem pătratele care
cu mers hurducat nu slujesc nimănui…
Dar Bardul trecea durduind înainte,
pândea printre rânduri, atent la confraţi,
lăsând să dospească-n culcuş de cuvinte
pe toţi cei născuţi mai la sud de Carpaţi.
La Capşa îi pică şalăul din gură:
-Priviţi cum înfulecă Cercul zbanghiu,
sonete, eseuri, creveţi şi friptură.
Veniţi să-l lovim cu-n viclean interviu!
Maestre,-i Doinaş- un elin printre traci,
zicea un discipol, şăgalnic zâmbind.
Dar el răspundea întorcându-se : – Taci!…
şi Şt. Aug. tăcea ca un cerc de argint.
În parc, el îşi cheamă confraţii- balauri:
Priviţi cum se scrie pe soclu, fălos,
obraznicul Cerc, cu ghirlandă de lauri.
Trimiteţi să-l tragă oniricii jos!…
Maestre, e Nego, pictând sub copaci,
zicea un discipol, extatic privind.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci!…
şi Nego tăcea ca un cerc de argint.
La Candrea, el strigă de sparge taifasul:
Priviţi blestematul de Cerc, unison,
cum râde şi îşi bagă în cronice nasul.
Veniţi, geanabeţi, să-l turtim cu-n sifon!…
Maestre, e Regman stârnind vărcolaci,
Zicea un discipol mai tânăr, pălind.
Dar el răspundea întorcându-se : Taci!…
şi Regman tăcea ca un cerc de argint.
Dar vai! cum cerca să sustragă din lacăt
o rimă cu care să-mpungă din nou,
un cerc de copil îl atinse în treacăt
lăsându-l foflenchi chiar la el în birou.
Ce formă-nvechită mă umple de sânge
curmând sfânta pândă a Cercului meu?
Ce premiu rămâne în urmă şi plânge?
Ce om cu compasul mă înţeapă mereu?…
Maestre, chiar cercul cu zimţi, argintiul,
te-a-ncins şi te gâdilă. Ce vrei să faci?
În turma lui Bucur berbec e Sibiul…
Dar Bardul răspunse-ntorcându-se : – Taci.
Mai bine dă-mi cercul- să-mi fie măsură:
să crape în zece pe pântecu-mi plin…
Atunci îi intră o baladă în gură
şi Cercul crăpă, însă foarte puţin.
Distribuie: