Portretul - Stanley Jasspon Kunitz

Portretul
Stanley Jasspon Kunitz


Mama nu l-a iertat niciodată pe tata
pentru faptul că s-a sinucis,
mai ales în momentul acela îngrozitor când nu trebuia –
şi că a făcut-o într-un spaţiu public,
în primăvara când eu trebuia să mă nasc.

I-a îngropat numele
într-un sertar secret al fiinţei ei
şi nu i-a mai dat voie să existe,
deşi eu îl mai auzeam uneori bocănind.

Când am coborât de la mansardă
în mână cu portretul pastelat
al acelui străin cu buze pline
şi cu mustaţă de muschetar,
cu ochi castanii şi adânci,
ea l-a rupt bucăţele
fără să-mi spună o singură vorbă
şi m-a plesnit cu toată puterea.

Chiar acum, la vârsta de şaizeci şi patru de ani,
îmi mai simt obrajii
arzând.


* Tatăl lui Stanley Kunitz sinucis cu șase săptămâni înainte ca viitorul poet să se fi născut. Mama a îndepărtat din casă orice obiect care ar fi putut aminti celor trei copiii ceva despre existența acestuia.





Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Stanley Jasspon Kunitz



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.