Nu mă ploua ,
Iubire,
cu zborul stropilor Zilelor tale,
până nu voi fi sigur,
că voi învăța să înot,
peste valurile Nesfârșirii,
ce-mi vor deveni ziduri de Regăsire,
ai catedralei sufletului meu,
care-și va căuta mereu,
icoană în Cuvintele tale,
până când voi învăța să îngenunchez,
în rugăciunea inimii mele,
la tălpile tale,
de jar nestins,
adus din Focul Sacru,
al Eternității unei Clipe,
a cărei Stele,
vreau să devină,
Destinul meu,
iar tu,
Iubire,
sufletul meu.
Distribuie: