Nemărginirea Iubirii - Sorin Cerin

Mă ridic,
din Sângele marilor furtuni,
ale strămoșilor,
atâtor Iubiri,
pentru a naviga pe valurile sale,
care-mi curge prin venele Destinului,
înconjurând Eternitatea,
Ochilor tăi,
devenind o planetă,
a Fericirii și Dragostei,
a cărei Viață,
depinde de razele Luminii tale Divine,
care aprinde mereu,
Lumânarea Focului Sacru al Simțămintelor,
învingând definitiv,
întunericul Singurătății,
de noi înșine,
până când,
Dumnezeu s-a lovit accidental,
de sfeșnicul Iluziilor Vieții și Morții,
în care ardea,
pentru a cădea abătută,
sub greutatea pereților reci și plini de igrazie,
ai Întâmplării,
pentru care am fost sortiți,
să redevenim Oameni,
dezbrăcați de aripile de Îngeri,
care ne ajutau să putem zbura,
peste nemărginirea,
Iubirii.

Adăugat de: Mir37

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.