Șoapte

duminică, 04 decembrie 2022

Șoapte
O frunză uscată căzând îmi șoptește:
Sunt încă frumoasă, colorată,vie
Încă trăiesc.
Ce binecuvântare!
Nu ca suratele încă verzi, fără culoare...

Și liniștea se lasă, clipa devine tristețe.
Coroana acum freamătă
Și șoptește:
A murit fericită.
Se credea frumoasă,
Vie,
Așa cum suntem noi.
Ce tristețe, ce dramă!

Tânguindu-se mereu, au căzut
În vreo cinci zile,
Însoțindu-se-n veșnicie,
O întreagă familie
De frunze
Nefericite.




Luptă copacul cu vântul, cu chiciura, cu gerul,
Așteaptă liniștit să treacă singurătatea,
Șoptește mereu mai mult pentru sine:
Câtă tristețe...!
Unul se plânge că are o viață,
O viață prea scurtă
Și plânge mereu,
Iar altul trăiește ca o lumină
Pentru sine și alții,
Mereu recunoscător.

Voi mugurașilor să știți că nu e importantă doar cantitatea
În viață e bine să fii fericit, să ai recunoștință,
Să oferi speranță, să trăiești frumos...
Iar dacă murim mâine
Să zicem cu bucurie:
Am fost frumos, bun, fericit și de folos
Altora și mie..
Nu regret nimic!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.